Școala Gimnazială Nr. 2 din Râmnicu Sărat e genul de școală în care încapi fără să te simți copleșit când ești mic, iar după ce mai crești, pare o casă de păpuși. Corpul principal e roz, cu un etaj și o curte care invită la joacă în soare.

Din septembrie 2015 până în februarie 2016, 25 de elevi ai săi au avut parte de un afterschool și de o masă caldă la prânz, miercurea și joia. Copiii cu vârste între 6 și 12 ani, cu risc mare de abandon din cauza situației materiale, au rămas câte două ore, două ore jumate în plus la școală. Își făceau temele, dar aveau și activități extracuriculare: colaj, pictură, muzică, dans popular sau actorie.

22 de cadre didactice de preșcolar, primar și gimnazial s-au implicat voluntar și și-au împărțit orele cu copiii și lucrul pe grupe, astfel încât afterschoolul să poată funcționa. „Ştiindu-le problemele, ne-am implicat foarte ușor. Sunt din familii foarte defavorizate. Sunt foarte săraci, nu au cu ce se încălța, nu au cu ce se îmbrăca, nu au ce mânca. Noi fiind de aici, din cartier, cu astfel de probleme ne confruntăm,” spune Florentina Poșircă, învățătoare în școală de 10 ani.

Peste 50 la sută din elevi sunt romi, majoritatea dintr-un cartier apropiat de case, Alecu Bagdad. „Asta le pune un stigmat de copii cu probleme”, spune directoarea. Unii au părinți plecați la muncă în străinătate și mai mulți provin din familii asistate social. Din cauza numărului tot mai mic de înscrieri, școala se confruntă cu amenințarea de a fi închisă (dacă scade la sub 300 de elevi, va fi comasată). N-o ajută nici faptul că tot mai mulți părinți preferă să-și dea copiii la Şcoala Nr.1, care e mai mare şi e considerată și cea mai bună din oraş.

Citește întreaga poveste aici.

Poveste scrisă în cadrul rundei de finanțare Implicat în comunitatea mea derulate în parteneriat cu Fundația Vodafone România.